ERAU ZILE
Ai fost iarbă barba îti creștea până la brâu o bătrânică îți făcea descantece să nu boleşti
Regele tău se plimba în căruțe trase de cai o mulțime de oameni îl aplaudau
Era pace și cerul se rotea îmbietor prin orice ochi de lumină priveai în trecut
În tromba de praf se afla un înger iar regele îl lua cu sine și-l ținea pe genunchi
Erau zile când oamenii se bucurau de o petală de un petec de pământ ce-l aveau
CUVÂNT
Viata mea nu înseamnă nimic nici a ta două flori firave trecând prin ploiae
Exista un capăt de drum unde se odihnesc toate lucrurile adunate gramadă
Te-am sunat să îți spun un ultim cuvânt cel pe care nu l-am pronuntat niciodată
Cine știe dacă o să-l zicem într-o zi când niciunui din noi nu va ști să vorbească
UNIVERS
Răii îți iau fața ei nu stiu ce e viața
Lumina se aprinde acolo unde-i minte
Și cântecul se știe e suprapoezie
În pântecul flămând durere e și cânt
Aprinzi o lumânare și soarele răsare
Castele pe mormânt cresc în același rând
Lumină și întuneric un univers feeric
MEZINI
Zice tradiția să lași totul mezinului el te va îngropa iti va pune și cruce la căpătâi
Mezinii între timp devin mizantropi se schimbă sub sori polurile pământului
Omul dă mâna cu diavolul se îmbrățișează îi zâmbeşte ușor știe ce va primi în dar
De sub pământ părinții privesc printre gene se întreabă și ei în șoaptă de ce
JOC
Să vedem ce se întâmplă
Câinele sapă o groapă în pământ acolo nu-i aur nici dracii nu ies la suprafață
O fi poate ouă de șarpe de casă sau apa proaspătă a unui izvor apărut din senin
Să vedem ce se întâmplă
Un șoarece vagabond iese din gaură câinele se joacă de-a v-ați ascunselea
O ALTĂ ZI
Mâine o să fie altfel o altă zi vom trage de soare cu ațele tot ce pare înțepenit se va trezi în zori
Vraciul își va face treaba va izbi seva din salcia seacă se vor clădi case noi peste ruina cetății
Faceți voi ce doriți o să izbutiți doar să bateți cuiele peste zi o să crească la loc buruienile
OVOIZI
Ador ovoizii o gură ieșită din ou reptile cu piele solzoasă curcani și găini la un loc
Vezi peștele ce își așează icrele în coloane de atac așteaptă așa umil să ecluzioneze
O fi poate viață lor scurtă visare zboară înoată doar noi bipezii privim în pământ
FANTOME
De prea multă lumină
cerul cade
lucrurile dispar si ele
se prefac în umbră
înțepenesc pe rând
în poziții orizontale
se deformează brusc
sub forța gravitațională
le gabjim într-un colț
ca pe niște fantome
ce nu pot să vorbească
