PERVAZ
Nimic nu rămâne din tot ce-i al nostru demult construit odată si odată devine străin
Streașina casei se subțiază nu mai intră albina să-și lase mierea în stuful negrit
Vaza cu flori din fereastră s-a rostogolit în gol de pe pervazul căzut ca o punte
TRADIȚIE
Moare omul tristă traditie pentru cei care pleacă oricum
cer survolat de ultimul pterodactil coperit de nori sumbri
ZI DE DUMINICĂ
Dai o raită pe acasă e zi de duminica drumul duce prin gropi te poticnești
sari peste ele ușor surprins că acestea există pe acolo pe unde ai mai calcat
nu ai hartă nici gps ochii tăi nu greșesc scot la iveală părți din trecut
întâlnești un vecin îl saluți nu știi cine-i strangi o mână ce aproape îți frânge falangele
tragi zăvorul din spatele porții cu zgomotul surd al unei unelte nefolosite
dinăuntru te observă cineva care vrea să-ți vorbească să-ți transmită ceva
PUNȚI
Renunț să mai fac poezie există o așa zicală
petrec zile intregi într-o vacanță de vis
fiori trec prin fiarele punților de peste râuri
poezia se scrie pe ape curgătoare aici
.jpg)
ERATE
***
La masă unde ai stat ieri nu mai gasesti nici o fărâmă de pâine
***
Îngheți în hainele negre în care ești îmbrăcat deși încă nu e iarnă
***
Taci și vorbești totodată drum inelar ce duce spre resemnare
***
Cerul începe de aici de sub ochi ceea ce-i dincolo e lungă încercare
ÉXITO
Mā închin animalelor mari și celor mai mici totodată sunt omul fără ciupici și fără cravată
cunosc sentimentul acut când ți se scuipă în suflet de un de astfel de deranj nu m-am ferit niciodată
dornic de un sărut fie și cel al morții trăiesc din trecutul tăcut datorită sau poate din cauza sorții
